Cand iei in palma bulgarele de pamant
prin palma ta Dumnezeu se preaslaveste caci
ce poate fi pamantul decat o dumnezeiasca infatisare
asezata bland sub picioarele noastre
Cand te apleci asupra paraului
El cu tine odata se oglindeste in propria-I fiinta curgatoare
ce spala in mare taina picioarele celor osteniti si impovarati
Atunci cand in noptile reci focul ne aduna in jurul lui
cu sufletele patrunse de tremur
Preainalta Lui Iubire cheama timpul inapoi
pentru ca nici o clipa sa nu se strice prin graba ei
farmecul divin al acestei vesnice impartasiri
Laudati cu fiece rasuflare pe Domnul
puterea Sa nemasurata care pe sine S-a micsorat
ca sa se preamareasca in noi
nu pierdeti soaptele frunzelor sau chemarile salbaticiunilor
ele sant glasul Nesfarsitului prefacut in vremelnic
Si mai ales acea stare de inceput
acea puritate ce umple de har
e darul cel mai de pret ce ni s-a dat
care opreste goana stihiilor si seamana in loc pacea
care spune fiecaruia cine e si de unde se trage
care nu vine de nicaieri si nu se duce nicaieri
doar asteapta
se bucura
exista
